Cum am putea defini nou – născutul ?...s-ar putea răspunde vag dacă am face o analogie cu ceea ce spunea Heidegger despre om : “este atât de vast, atât de polimorf şi atât de divers incât el scapă totdeauna cu ceva oricărei definitii”. Tocmai datorită acestei complexităţi e atât de importantă alimentaţia în primul an de viaţă şi cu siguranţă şi în următorii ani. Şi, în contradicţie cu complexitatea copilaşului este simplitatea alimentaţiei, cel puţin în primele 6 luni de viaţă. Acesta este laptele de mamă, cel mai mare bine pe care-l putem face, care nu cere efort, nu costă şi care reprezintă“ fundaţia” pentru o dezvoltare armonioasa si sănătoasă. Este la îndemâna oricui şi, orice mamă trebuie sfătuită şi mai ales încurajată să facă asta. Se ştie azi că orice mamă poate alăpta, important e sa fie informata şi sprijinită de familie. Este dificil la început dar dupa o săptămână secreţia de lapte se declanşează şi permanent se adaptează nevoilor în continuă creştere ale micului voinic. Nu cere eforturi deosebite din partea mamei, este mereu la îndemână şi reprezintă o adevarată “fabrică” de anticorpi, protejând copilul de o multitudine de infecţii cu atât mai periculoase cu cât apar la vârste mai mici. Mai mult, protejeaza de o serie de boli alergice,pregătind tubul digestiv pentru momentul diversificării alimentaţiei.

În ceea ce priveşte durata alimentaţiei la sân se indică alăptarea exclusivă până la 6 luni după care se va începe procesul de diversificare, o altă piatră de încercare pentru cei din anturajul copilului.

Pentru menţinerea secreţiei lactate se recomandă:

• alăptare frecventă, zi si noapte; după primele 2 -3 săptămâni ritmul supturilor încetineşte de la sine, numărul de mese descreşte la un interval de 3 – 4 ore; niciodată copilul nu va fi trezit din somn pentru a-l alimenta chiar dacă a trecut ora de masă;

• alimentaţia mamei să fie una echilibrată care să contină toate principiile alimentare;

• hidratare corespunzătoare a mamei; se pot folosi ceaiurile de stimulare a lactaţiei sau chiar medicamente însă doar la recomandarea medicului; nu se recomandă administrarea de motilium pentru creşterea secreţiei de lapte!!!

• evitarea suzetei sau tetinei;

• evitarea administrării de suplimente de lapte pornind de la ideea că laptele nu e suficient; în general orice sugar mai acceptă suplimentare chiar dacă a supt bine; pentru a preîntâmpina această situaţie e bine a se efectua proba suptului (cântărirea înainte şi după masă) şi, doar in cazuri reale să se administreze laptele praf. Aceasta deoarece în câteva săptămâni sugarul va evita alimentaţia la sân (pentru care trebuie să depună un mai mare efort) in favoarea celei artificiale. Nu introduceţi formule de lapte praf decât la recomandarea pediatrului!

Alimentaţia mixtă (lapte de mamă + lapte praf) se indică numai atunci când

sunt semne reale ale unei insuficiente secreţii lactate:

• nu creşte bine în greutate (în prima lună 500 grame, lunile 2-3-4 :750g,lunile 5 – 6 – 7 – 8 câte 500 grame iar în ultimele 4 luni câte 250 g lunar);

• urinează puţin, urina miroase puternic;

• emite scaun rar, tare, uscat,verzui;

• plânge după fiecare alăptare (trebuie excluse alte cauze ce pot crea un disconfort: colicile abdominale, refluxul gastroesofagian fiind cele mai frecvente);

Întotdeauna înaintea deciziei de a introduce laptele praf este recomandat să cereţi părerea medicului pediatru, pentru a vă indica cea mai potrivită formulă de lapte pentru bebeluş.

În ceea ce priveşte momentul diversificării acesta este variabil în funcţie de greutatea sugarului, de tipul de alimentaţie. Astfel pentru cei alăptaţi exclusiv este recomandată vârsta de 6 luni. Se poate începe mai repede cu 1-2 săptămâni mai ales dacă sugarul are o greutate peste cea normală sau are scaun doar la 3 - 4 zile. În aceste cazuri se recomandă începerea diversificării cu supa clară de legume şi apoi piureul de legume. Pentru cei cu greutate sub medie, se va începe cu cereale (fără gluten) , fiertură de orez sau zeamil în lapte ( toate aceste produse se găsesc în comerţ, provenind de la diferite firme, singura condiţie fiind aceea ca produsul să corespundă vârstei sugarului: cereale pentru 4 luni, 6 luni, etc). Sunt cazuri când diversificarea poate fi începută mai devreme (la 2 -3 luni) cum este cazul copilaşilor cu scaune la câteva zile (de obicei cei alimentaţi mixt sau numai cu lapte praf) când se pot administra sucuri de fructe (cel mai frecvent măr,pară,piersică). Se începe în prima zi cu o linguriţă de suc proaspăt pregătit (niciodată din comerţ oricât de "natural" ar fi) şi se creşte progresiv cu câte o linguriţă în fiecare zi, până se ajunge la 20 -30 ml (în general se administrează la masa de ora 10 - 11; între mic dejun şi prânz). Acestea sunt cazuri speciale şi au menirea de a înlocui manevrele de stimulare mecanică (supozitor, termometru) în vederea emiterii scaunului.

Condiţii de diversificare:

• sugar sănătos;

• bebeluşul trebuie să-şi susţină bine capul; nu vor fi alimentaţi in pozitie culcată sau semiînclinată;

• introducerea noului aliment se face progresiv, câte 1-2 linguriţe pe zi, la începutul mesei în cantităţi progresiv crescute până la înlocuirea completă a acelei mese; de preferat a se începe diversificarea la masa de prânz;

• nu se introduc simultan mai multe alimente noi;

• nu se oferă doua mese din acelaşi aliment doar pentru că-l primeşte cu plăcere deoarece acest fapt afectează echilibrul nutriţional al sugarului; între două alimente nou introduse trebuie să existe minim 24 de ore interval liber pentru ca în cazul unei intoleranţe să poată fi identificat alimentul care a determinat intoleranţa;

• în prepararea alimentelor nu se adaugă sare (până la vârsta de 1 an), vegeta, delikat; se pot adăuga însă ierburi aromatice (pătrunjel, mărar, cimbru, leuştean, busuioc, etc);

• alimentele vor fi pasate până la apariţia dinţilor apoi triturate pentru favorizarea procesului de masticaţie şi dezvoltarea maxilarului;

• toate alimentele se vor administra cu linguriţa; mâncarea trebuie să fie proaspăt preparată şi nu trebuie păstrată de la o zi la alta;

Legumele:

• sunt alimente hipocalorice cu un conţinut redus de proteine si grăsimi (lipide) însă foarte bogate în vitamine, minerale şi fibre;

• se pot oferi: morcovi, ţelină, pătrunjel, păstârnac, fasole verde, galbenă, mazăre, spanac, dovlecel, cartof dulce, cartoful "românesc" în cantitate mai mică (se poate creşte progresiv după vârsta de 8 luni), salată, ardei gras (în caz de constipaţie se evită morcovul), conopida, brocoli; cel puţin iniţial e de preferat să se evite ceapa, roşiile, vinetele, varza. La început se administrează supă clară apoi, se pot adăuga si legumele mixate, plus 1 – 3 ml ulei vegetal; la piureul de legume se adauga 1g unt ( un vârf de cuţit) si 10 ml lapte;

• se oferă la început sub formă de supica, apoi treptat se creşte consistenţa până se ajunge la administrarea lor sub formă de piure;

Carnea:

• foarte importantă în alimentaţie datorită conţinutului crescut de proteine de înaltă valoare biologică, necesarul de proteine la bebeluş fiind foarte ridicat datorită procesului accelerat de creştere;

• se introduce dupa vârsta de 6 luni, începând cu carnea de pui, găină, vită, apoi după 7 luni curcan, ficat de pui, peşte alb pentru ca după 8 luni să poată fi introdus şi somonul, foarte bogat în acizi omega; se poate folosi şi carnea de iepure dacă aceasta provine din surse sigure;

• se poate introduce în supa de zarzavat iniţial, ulterior mixată în piureul de fructe; e necesară o cantitate de 30-50 g carne administrate zilnic; după vârsta de 9 luni se pot administra perişoare de carne; chifteluţe de carne sau legume însă preparate la cuptor nu prăjite;

• mezelurile, conservele de carne, pate-ul nu constituie variante optime de a înlocui cărniţa in alimentaţia copiilor datorită procesului de preparare şi aditivilor şi conservanţilor pe care le conţin.

• atrag atenţia în special asupra consumului de cremvurşti la copii; aceştia nu sunt indicaţi nici copilaşilor cu vârsta peste 1 an, cu atât mai mult bebeluşilor; doar pentru că sunt acceptaţi cu plăcere (datorită aditivilor şi potenţiatorilor de gust) nu trebuie incluşi deloc în alimentaţia copiilor;

Oul:

• se poate introduce în alimentaţie dupa vârsta de 6 luni; e necesar fierberea timp de 10 minute şi se administrează numai gălbenuşul (iniţial 1/8 din gălbenuş, apoi se creşte progresiv) până la vârsta de 1 an când se poate administra şi albuşul ; se oferă în alternanţă cu carnea, peştele, ficatul de pui, de 2-3 ori pe săptămâna, înglobat în piureul de legume sau folosit la prepararea perişoarelor, chifteluţelor;

• se pot folosi şi ouă de prepeliţă însă niciodată în stare crudă ci corect preparate termic;

Fructele:

• se pot oferi sub formă de sucuri, compoturi, piureuri, simple sau în combinaţie cu brânza de vaci, biscuiţi şi reprezintă baza gustărilor dintre cele trei mese principale;

• în primul an se pot oferi: mere, pere, piersici, caise, nectarine, banane, prune, gutui, avocado, mango, pepene galben, cireşe, vişine, pepene verde; fructele cu potenţial alergen (capşuni, fragi, zmeură, afine, kiwi, etc) se oferă cu multă precauţie după vârsta de 1 an;

• varianta cea mai optimă de consum este sub formă de piure, proaspăt preparat (se foloseşte răzătoarea de sticlă pentru a preveni oxidarea); piureul comparativ cu sucul de fructe oferă o cantitate suplimentară de fibre, atât de benefice în procesul de digestie;

Brânza de vacă:

• se prepară în casă din lapte de vacă proaspăt la care se adaugă calciu lactic (la 200 ml lapte se adaugă două tablete de calciu lactic (2x500g/tb), se încălzeşte într-un vas iar când apar “grunji” se ia de pe foc amestecând până se separă lactoserul; se strecoară după care se poate servi singură sau în combinaţie cu fructe, biscuiţi, pişcoturi (numai dupa vârsta de 9 luni); se poate administra ca şi gustare;

Iaurtul natural:

• se poate administra după vârsta de 7 luni, simplu sau cu adaos de biscuiţi, fructe; se evită iaurturile cu fructe din comerţ;

• ideal conţinutul de grăsimi al iaurtului trebuie să fie mare (4-6%), sistemul nervos care se află într-un continuu proces de maturare are nevoie de astfel de grăsimi;

Astfel, practic, la vârsta de:

6 luni :

• 4 mese de lapte (lapte de mamă sau formula adaptată vârstei)

• o masă diversificată (orele 13 -14) supă de zarzavat (80 – 100 ml) + piure de legume (75 – 100 g) + carne mixată 20 – 30 g

7 luni:

• 3 mese de lapte (lapte de mamă sau formula adaptată vârstei)

• 2 mese diversificate

– ora 13 -14 : la piure se poate adăuga ficat sau gălbenuş de ou;

- ora 10 - 11– suc de fructe, piure de fructe, eventual cu adaos de biscuiţi;

8 luni :

• 2 mese de lapte

• ora 9 -10 – piure de fructe (se pot adăuga biscuiţi)

• ora 12 – 13 – supp zarzavat, piure cu carne mixată, ficat, gălbenuş de ou

• ora 16 – 17 – cereale , brânză de vaci cu fructe sau biscuiţi, griş de orez

Până la vârsta de 1 an dar şi dupa aceea numărul de mese recomandat este de 5, dintre care trei principale si două gustări. Mesele de dimineata şi seara rămân pe bază de lapte. O importanţă deosebită trebuie acordată carniţei (30-50 g zilnic) care nu trebuie să lipsească din alimentaţia copilului, indiferent de vârsta sa datorită conţinutului mare în proteine şi aminoacizi esenţiali .Trebuie evitate prăjelile, mezelurile (cremvruşti, salam), carnea afumată, zahărul, siropurile, dulciurile, la fel rontăitul intre mese.

Se pot adăuga toate legumele (precauţie pentru fasolea uscata). Către vârsta de 2 ani scad nevoile alimentare, apetitul devine capricios (refuză alimente pe care le primea cu placere) însă, important e să se menţină orarul meselor principale.

Cantitaţile de alimente sunt variabile, important e prezenţa tuturor principiilor şi evitarea supraalimentării sugarului. În cazul în care aportul caloric zilnic al copilului depăşeşte nevoile organismului, va avea loc stocarea acestora in ţesutul adipos, ceea ce determină modificarea greutăţii, sugarul devenind astfel supraponderal sau chiar obez. Obezitatea la această vârstă este o problemă de sănătate foarte importantă, deoarece, aşa cum au demonstrat multiple studii clinice efectuate până în prezent, un sugar supraponderal are toate şansele să ajungă un adult obez. De aceea, regimul alimentar precum şi obiceiurile de hrănire ale sugarului trebuie atent monitorizate de către mamă. În cazul în care copilul are probleme cu greutatea, părintii sunt sfătuiţi să hrănească sugarul normal din punctul de vedere al principiilor alimentare ce ar trebui să se regăsească în dieta lui, ca şi în cea a unui copil cu greutate normală, însă trebuie să fie atenţi la cantitatea acestor alimente. Problema kilogramelor în plus la această vârstă nu este, deci, cauzată de calitatea nutrienţilor (dieta trebuind să fie adaptată vârstei, cât mai echilibrată şi diversificată, atunci cand este posibil) ci în special de cantitatea lor. Regimul alimentar al unui copil supraponderal ar trebui stabilit cu medicul pediatru aceştia fiind în măsură să reconsidere întreaga schemă de alimentaţie a copilului, raportându-se la factori precum vârsta, starea de sănătate, greutatea actuală, greutatea ideală, dar şi dezvoltarea psiho-somatică.

În primele 24 luni de viaţă se va adăuga suplimentar Vitamina D (Vigantol, Vitamina D3 ) 2 picături zilnic; nu se creşte doza de vitamina D decât în urma unor investigaţii medicale ; este indicată administrarea şi după 2ani în sezonul rece (lunile care au “ R”) până la vârsta de 6 ani şi ulterior la pubertate.

Pentru o dezvoltare armonioasa e esenţial, alături de o alimentaţie corecta şi plimbările in aer liber. Astfel începând cu vârsta de 2 săptămâni pentru cei născuţi primăvara, vara şi toamna , respectiv 3 săptămâni pentru cei născuţi iarna este indicat ieşirea afară care, iniţial se va face pentru perioade scurte 10 -15 minute, care se cresc progresiv, până se ajunge la minim 3 ore zilnic. De asemenea trebuiesc evitate zonele aglomerate, in special Mall–urile care, din păcate au înlocuit aleile din parc.

În concluzie, o alimentaţie corectă în primul an de viaţă, cu alăptare exclusivă în primele 6 luni şi o diversificare corespunzătoare va asigura o dezvoltare armoniosă care se va menţine şi după vârsta de 1 an fiind cea mai importantă piatră de temelie în privinţa evoluţiei ulterioare a stării de nutriţie a copilului.

Dr. Delia Chira

Medic specialist Pediatrie